Jason petrece mai mult timp vorbind si nici prea putin timp luptandu-se spre deosebire de alte jocuri de acest gen RPG, inspirat din mithologia greaca.

Puncte forte

• Lupta are un ritm rapid si este satisfacatoare
• Sistemul pentru dezvoltarea personajelor este bine structurata

Puncte slabe

• Mult prea mult mers si vorbit
• Calitatea animatilor este inconstanta
• Frame rate-ul scade dramatic fara vreun motiv anume
• Interpretarea personajelor este slaba si nu este ajuta de designul audio

Vag bazat pe acelasi mit grecesc care a inspirat filmul Jason and the Argonauts in 1963, Rise of the Argonauts face parte din categoria de jocuri role-playing orientat pe actiune, in care iti asumi rolul lui King Jason of Iolcus in cautarea legendarei Lani de Aur. Tot felul de monstri stau intre tine si premiul tau, iar luptand cu ei este foarte distractiv, ca si in celalalte jocuri. Nu poate fi spus acelasi lucru despre momenetele cand te ratacesti si atunci cand vorbesti cu celelalte personaje, din pacate, iar frame rate-ul inconsistent face pana ca si efectele speciale de stop-motion  din filmul mentionat mai sus sa para mai netede daca ar fi sa le comparam.
Rise of the Argonauts are un inceput tremurator pentru acest tip de jocuri. Asasinarea miresei lui Jason chiar in ziua nunti din secventele de intro asigura ca povestea este instantaneu obligatorie, dar slaba interpretare a vocilor, ciudatele unghiuri ale camerei, animati discutabile si numeroase defecte vizuale fac doar sa conspire impotriva lui si sa-l deosebeasca intr-o mod neplacut in erarhia jocurilor. Mai mult de atat, la inceput nu prea o sa ai parte de multe lupte, deci majoritatea timpului petrecut in palatul lui Jason conversand cu garzile care, fara diferentele de culori n-ai putea sa le diferentiezi. Totul pare identic. Iolcus, ca si celelalte locati  le vei vizita dupa ce vei achizitiona Argo-ul, care isi permite putine ocazii de explorare, dar totusi reuseste sa fie destul de confuz in designul sau, referindu-ne la harta desenata nesatisfacator pentru a localiza obiectivele, spre deosebire de alte jocuri cu un sistem mai bine definit.
Apogeul acestui joc este fara dar si poate lupta, Jason este calificat pentru a folosi sabia, sulita si buzduganul deasemenea el poate folosi mereu scutul. Personajul nu are optiunea de a lovi cu doua arme precum in alte jocuri ca Diablo. Comenzile nu sunt deloc complicate si receptive, si e bine ca sunt aceleasi indiferent ce arma folosesti, pentru ca esti incurajat sa le schimbi chiar si in timpul luptei. Nici unul dintre inamici tai nu sunt deosebit de inteligenti, dar sunt destul de variati incat trebuie sa folosesti diferite arme si strategi pentru a-i invinge mai usor, un aspect des intalnit in jocurile RPG. Sulita ta poate fi folosita pentru a tine la departare inamicii agresivi, in timp ce buzduganul consta a fi o buna metoda in distrugerea scuturilor inamice in incercarea inamicilor de a se ascunde dupa ele, de exemplu. Folosirea scutul indistructibil este crucial la inceputul jocului, pe parcurs vei deveni mai puternic si vei putea petrece majoritatea timpului in ofensiva.
Interesant este faptul ca trebuie sa te duci in meniul de optiuni daca vrei display-ul de sanatate in timpul luptei, in alte jocuri ne fiind nevoie. In mod implicit, ar trebui sa cauti indicii visuale cum ar fi sange pe hainele lui Jason si aliatilor sai pentru a stii cand au probleme, dar lupta este atat de rapida uneori, incat nu este posibil mereu. Adaugand HUD-ul devine mai usor sa stii cand sanatatea lui Jason este mica, desi nu este mereu importanta pentru ca, in cordondanta cu statusul sau mithologic, e un tip dur care greu poate fi pus jos. Cand sanatatea ta scade la zero nu vei muri; mai degraba, intri intr-o „stare de gratie” in care ecranul devine incetosat avand la dispozitie aproximativ 10 secunde pentru a evita a mai fi lovit pana cand iti vei genera in jur de jumatate din sanatate. Vei muri daca vei suferi o singura lovitura in acel timp, dar sunt putini inamici care pot tine pasul cu fuga ta frenetica, cu toate aceste aspecte nu vei fi penalizat precum in jocuri ca Diablo.
Ca in multe alte jocuri rpg exista multe moduri in care poti deveni un luptator formidabil in timp ce inaintezi in poveste. Ti se vor alatura o adunatura de oameni care vor lupta alaturi de tine, vei putea adauga arme mai puternice si armuri arsenalului tau si vei invata noi abilitati daca dobandesti favorea zeilor Ares, Apollo, Athena si Hermes. Fiecare dintre cei patru zei are un „skill tree” compus din aproximativ 25 de aspecte aranjate in categori incat cele mai puternice devin disponibile mai tarziu in joc. Aspectele varieaza incluzand abilitati pasive cat si puteri de zeu care trebuiesc activate manual in lupta. Abilitatile pasive constau in regenerarea sanatatii de fiecare data cand omori un inamic, cresterea damage-ului pentru scuturi si facandu-ti aliati mai puternici. Puterile de zeu, nemaiintalnite pana acum in jocurile de acest gen, sunt fun dar rareori nevoite in afara de gradul cel mai mare de dificultate al jocului, incluzand efecte temporare cum ar fi cresterea damage-ului, explozii si abilitatea de a transforma inamici in piatra.
Pentru a achizitiona orice aspect va trebui sa castigi suficienta favoare cu zeul adecvat pentru a-l debloca, acest lucru poate fi o provocare interesanta. Spre deosebire de alte jocuri, cel mai evident mod de a castiga favoarea zeilor este prin a le dedica orice fapta pe care o savarsesti. Poti face asta la altarele care sunt imprastiate pe toata harta sau, printr-un mod mai putin elegant, printr-o optiune in meniul de pauza. Cand dedici o fapta unui zeu vei castiga o cantitate de favoare proportionala cu fapta in sine. Rezolvand o disputa intre doi comercianti este putin probabil sa impresioneze la fel de mult ca si decapitarea a 25 de inamici, spre exemplu. Al doilea mod de a castiga favoarea unui zeu este prin selectarea optiunilor de dialog care sunt etichetate ca fiind apreciate de ei. Asta face ca dialogurile sa devina mecanice daca iti pasa mai mult sa multumesti un zeu decat conversatia in sine, dar conversatia se simte nenaturala in orice caz, oricum este un bun mod de a trece prin ele mai repede, trist pentru aceasta categorie de jocuri.
Este nefericit faptul ca asa mult timp din Rise of the Argonauts este petrecut in conversati, pentru ca majoritatea dialogurilor sunt slab lucrate si interpretarea lor este si mai slaba. Este imaginabil faptul ca una este victima celeilalte, dar nici una nu merita credit pentru a tine povestea frumoasa. Chiar si in ocazile rare cand textul si interpretarea actorilor sunt uniforme, designul slab formeaza pauze ce nu-si au locul si te face sa te intinzi dupa telecomanda de la TV sau sa incerci unul dintre numeroasele jocuri disponibile. Lipsa de credibilitate in expresia fetelor personajelor nu ajuta deloc, nici incarcarea imaginilor care apar frecvent in cele mai inoportune ocazii , atat de repede dupa ce se termina dialogul incat nu-ti dai seama daca chiar s-a terminat.
E chiar pacat ca e vorba mai mult de un test de rabdare decat un test de indemanare pentru a ajunge la sfarsitul jocului, pentru ca lupta devine mai satisfacatoare odata cu cresterea arsenalul miscarilor tale si echipamentului. Este adevarat ca doar adversari mari vor consta o adevarata provocare cum nivelul jocului va creste in spre sfarsit, dar atunci ti se va parea adecvat pentru caci vei manui arme de zeu si vei avea puteri cu care poti literalmente aduce fulgere pe pamant din rai. Cu un mare accent si cu cateva deficiente tehnice, Rise of the Argonauts ar putea fi usor de recomandat si poate face parte din lista jocurilor tale. Astfel cum este, desi, aceasta este o poveste mareata prost spusa.